Activitățile umane pot avea atât efecte pozitive cât și efecte negative asupra resurselor de apă.
Lucrările hidrotehnice au implicaţii profunde asupra mediului. Ele modifică regimul apelor de suprafaţă şi subterane, dând naştere unor noi ecosisteme, diferite de ecosistemele naturale.
Lucrările de îndiguire apără terenurile, localităţile şi alte obiective social- economice de revărsările cursurilor de apă. Ele determină modificări asupra nivelurilor, vitezelor şi debitelor acestor cursuri generând fenomene neîntâlnite în condiţii naturale.
Îndiguirile reduc zonele cu bălţi din luncile râurilor şi suprafeţele aflate temporar sub apă şi influenţează în mod direct regimul apelor freatice. Aceste lucrări au şi efecte nedorite. Astfel ele îngustează secţiunea de scurgere pe sectoarele amenajate, provocând o supraînălţare a nivelurilor de apă, fenomen ce se resimte în amonte, prin remuul creat.
Totodată, datorită creşterii vitezelor şi debitelor de apă albiile râurilor suferă eroziuni puternice şi uneori chiar schimbări de trasee, afectând terenurile şi obiectivele apărate. Trebuie amintit în acelaşi timp pericolul apariţiei fenomenului de sărăturare secundară a incintelor îndiguite.
Regularizările de albii îmbunătăţesc condiţiile de scurgere, dau stabilitate traseelor, desfiinţează meandrele şi braţele secundare, micşorează zonele inundabile din lunci, diminuează depunerile de aluviuni şi produc erodarea malurilor, modifică regimul apelor subterane, reduc posibilităţile de dezvoltare a florei şi faunei prin micşorarea lunciilor de apă şi a suprafeţelor inundate frecvent.