Citește care sunt avantajele și dezavantajele sistemelor de canalizare individuale

Bineînțeles, instalarea unei fose septice are anumite avantaje, dar și dezavantaje. Pentru cei care sunt nevoiți să le utilizeze, lista avantajelor este mai importantă decât cea cu neajunsuri. Întâi de toate ele au avantajul că sunt ușor de montat. Fosele septice se găsesc rapid și la un preț accesibil, la fel și materialele care le asigură funcționarea corectă. Trebuie amintit și prețul redus pentru întreținere.

Dacă sunt montate și utilizate corect, fosele septice nu vor produce acel miros urât de care probabil ați auzit. Pentru aceasta trebuie luate măsuri încă de la montare. O distanță potrivită de locuință, spre exemplu, va asigura liniștea utilizatorilor.
Alte avantaje ale fosellor septice sunt rezistența în timp, faptul că nu ocupă spațiu, având in vedere că se montează sub pământ, și faptul că nu impun necesitatea consumului de energie electrică.
La capitolul dezavantaje, putem să menționăm faptul, că fosa septică este mai costisitoare decât un sistem de canalizare centralizat.

Vidanjarea este o operațiune care necesită echipament special și care impune anumite costuri. Utilizatorul trebuie să plătească periodic, cel puțin o data la un an, sau un an și jumătate, o mașină care să golească fosa de reziduriile materiale.

Canalele şi conductele care alcătuiesc rețelele exterioare de canalizare, trebuie să îndeplinească o serie de condiţii de calitate, impuse de caracteristicile apelor uzate transportate, condiţii de montare, tipul terenului în care se montează:

• să reziste din punct de vedere mecanic sarcinilor permanente şi accidentale;
• să fie impermeabile pentru a nu permite infiltrarea, cât şi exfiltrarea apelor;
• să reziste la impactul apelor agresive exterioare şi interioare;
• să reziste la ape cu temperaturi mai mari de +40°C;
• să reziste la acţiunea de eroziune a particulelor solide antrenate cu apele uzate;
• să aibă o suprafaţă interioară cât mai netedă, pentru micșorarea rezistenţei mişcării apei;
• să se poată monta cât mai uşor adoptându-se metode rapide de construire a reţelelor;
• să aibă o rugozitate cât mai mică pe interior unde are loc circulaţia apei uzate.

Pentru reţelele exterioare de canalizare se utilizează, în general, tuburi de canalizare de secțiune circulară, din: beton simplu sau armat, gresie ceramică antiacidă, materiale plastice (PVC, polietilenă, polipropilenă), PAFSIN şi mai rar fontă şi oţel.