Variabile

Așadar, un program are nevoie de date. Datele se păstrează în memorie. Prin urmare, programul trebuie să aibă acces la memoria care păstrează datele!  

Cum interacționează programului cu memoria calculatorului? De unde să știe conținutul câtor celule de memorie trebuie citit? Care sunt aceste celule? Ce tip de date conțin?

Toate aceste probleme în program se rezolvă cu ajutorul variabilelor. 

Numele variabilei este un identificator (cuvânt) format din unul sau mai multe litere și cifre, primul simbol fiind obligatoriu o literă. Numele variabilei poate să conțină și simbolul de subliniere (liniuță de jos): _. Să vedem cum arată variabilele în memorie (figura 3.5):

Pentru ca programul să poată utiliza o variabilă, aceasta trebuie declarată. Declararea variabilei este realizată conform următoarei scheme:

<tip date > <nume variabila>;

Mai multe variabile de același tip pot fi declarate împerună, numele lor fiind separat prin virgulă:

<tip date> <nume variabila 1>, …, <nume variabila N>;
La declararea variabilei, în memorie se alocă un număr de celule care corespunde tipului variabilei declarate. Celulele alocate formează o zonă unică de memorie, care se identifică prin numele variabilei. Conținutul acestei zone formează un tot întreg – valoarea variabilei. 

Ori de câte ori în program ai nevoie de conținutul unei variabile (de valoarea ei) e suficient să folosești numele acesteia. Numele variabilei funcționează ca o adresă. Programul va accesa memoria marcată cu numele indicat și va efectua operația dorită de noi.

Astfel, dacă dorim să scriem un program care adună două numere, vom declara trei variabile: două dintre ele vor păstra termenii care se adună, iar cea de-a treia – rezultatul operației. Dacă numerele adunate sunt întregi, tipul variabilelor declarate va fi corespunzător int:

int term_1, term_2, suma;  
Unde se declară variabilele? Limbajele C și C++ sunt foarte permisive în declararea variabilelor: poți declara variabila atunci și acolo unde ai nevoie de ea! Totuși, la început recomandăm să declari variabilele imediat după ce ai indicat librăriile care se includ în program.

Orice problemă am rezolva, avem nevoie de anumite informații care ne permit să găsim soluția. Dacă planificăm o călătorie cu avionul – mai întâi colectăm informațiile despre zboruri, orar, costuri, transbordări și abia apoi alegem compania care oferă cele mai potrivite condiții.

Cumpărăm un produs în magazin – doar după ce verificăm termenul lui de valabilitate. Într-o situație mai simplă, dacă avem de a aduna două numere – trebuie să le cunoaștem înainte de a efectua operația (Exemplul precedent). 

Rezolvarea oricărei probleme, indiferent de natura ei, presupune că inițial sunt cunoscute anumite informații. În urma operațiilor, efectuate asupra acestor informații, se obține rezultatul.

La fel, atunci când o problemă este rezolvată cu ajutorul unui program, acesta are nevoie de date inițiale. Instrucțiunile care formează programul preiau datele, efectuiază diferite operații asupra lor și în final produc rezultatul. 

În exemplul de mai sus observăm, că odată elaborat, programul poate fi folosit repetat pentru rezolvarea mai multor probleme de același fel. Trebuie doar ca variabilele folosite să aibă alte valori! 

Cum programul ”citește” valorile variabilelor și cum afișează aceste valori, vei afla în lecția următoare!